Tipul ala din maxi taxi, care priveste ganditor pe fereastra, cu mana in barba, picioarele intinse lenes, aparent inaccesibil, aparent aiurit, cu o privire rece gen "I don't give a fuck"...

Tipul ala care trece pe langa miss Romania, gagica aia cu fusta scurta si bluza decoltata, dar in loc sa isi aseze privirea pe picioarele ei, pe sanii ei, imediat cauta privirile celor din jur, interesat mai mult de efectul pe care il are fata decat de fata... Irecuperabil.

Sta singur la o masa cu berea in fatza. In jur oamenii danseaza. Soarbe incet o gura si ragaie inabusit.
Ea danseaza singura... sau cu toata lumea. Probabil ca el o priveste inconstient de cateva ori si ea il observa si incepe sa danseze singura langa masa lui, privindu-l uneori si aruncandu-si parul pe spate, elegant. Cand vede ca el nu reactioneaza, il bate pe umar, se apleaca la urechea lui si el desluseste in galagia din local "Nu dansezi?".
El rade, ezita ca si cum ar vrea sa dea o explicatie lunga, dar se multumeste sa raspunda "Nu.".
Ea il apuca de mana si il ridica, se misca pe langa el, dar el ramane complet inert, cu un zambet si o figura amuzata. Ea renunta si el se aseaza linistit si indiferent la berea lui. Cand de tipul asta...

Se apropie cineva din directie opusa, el lasa privirea in jos. Asa nu poate vedea daca celalalt l-a privit, sau nu, si in felul asta i se pare ca a ramas invizibil... Observatorul perfect in aparenta. Niciodata nu este observat de altcineva, dar el priveste inocent si mirat la oamenii din jur si ei nu stiu asta. Tipul asta...

Priveste pe geamul de la etajul 4 al unei cladiri, cu o privire pierduta, isi musca buzele. Cineva in spate ii striga numele, dar el probabil ca nu aude. Acel cineva ii mai striga apoi numele de cateva ori si in final se apropie sa il bata pe umar. El se intoarce brusc: "M? Ce s-a intamplat?". Tipului...

Nu ii pasa cum se imbraca, nu se piaptana niciodata, nu se parfumeaza decat cine-stie-cand, are un mers sleampat... Pe tip...

Bancutzele il atrag irezistibil, in special cand are: ganduri sau sentimente multe in cap si creionul Rotring infipt intr-un coltisor de hartie, in buzunar. Prima banca pe care o vede este banca lui preferata. Sa isi odihneasca fundul si sa noteze... suficient de mult cat sa nu uite ideea de baza. Mai departe o sa dezvolte alta data. Ce bancutza frumoasa... Cine sa fie el oare?

M-am descris pe mine... Dar, din pacate... ar trebui sa fii un observator perfect ca sa descoperi la mine asta.